Teodor Hossu-Longin - scriitor

Cultură (Categoria articolului)

www.ibooksquare.ro

 

 

www.facebook.com/ibooksquare/live/

 

Teodor Hossu-Longin

Scriitor

 

 

Poveștile lui Teodor Hossu-Longin îți deschid nu un singur apetit, cel pe care îl dezvoltă orice gurmand pentru care o carte de bucate este asemeni unei enciclopedii a simțurilor, ci mai multe: pentru povestea însăși, căci cine povestește se povestește și cine cunoaște se cunoaște; pentru călătorie, căci drumurile îl poartă pe autor și prietenii săi, pescari împătimiți, prin locuri speciale ale celor două delte, Delta Dunării și Delta Neajlovului. Cu alte cuvinte, mai multe cărți într-una singură, cu un povestaș care adună rețete vechi din peregrinările sale deltaice și care ne introduce pe firul poveștii sale o altă poveste despre oameni și locuri.

De fapt, cartea de bucate se deschide într-o carte de călătorii care au în ele nu atât colbul drumului sau răcoarea apei străbătute în lotcă sau arșița amiezii traversată de o căruță, ci și așezarea, popasul, răgazul, praznicul, masa care se întinde chivernisit cu tot felul de bucate. Palavra întinde orice răgaz, vorba desface tainele unei gospodării, a unui om și în acea simplitate bună, cu acea cumsecădenie veche a ospitalității, în bucuria așteptării bucatelor cuvintele aștern drum de bunăvoie și de omenească cuprindere a minunii unei clipe de visare.

În fapt, călătoriile autorului și a prietenilor săi se topesc în convivialitate ca și în poveștile de la Hanu-Ancuței ale lui Sadoveanu, pe care spiritul chefului și al isnoavei le poartă. Istoria se amestecă în ciorbă și în varietățile regionale ale preparării peștelui, cuvintele sunt purtătoare de miresme și de vechi istorii. La Comana crapul este nedespărțit de istoria sângeroasă a lui Vlad Țepeș, omorât undeva în aceste locuri, zăbranicul de mister prinde bine poveștii, incertitudinea nutrește imaginația, pe locurile toropite de arșiță cândva s-au ciocnit săbii și trupuri s-au prăbușit în tină sau au fost înghițite de mlaștini. Locurile au putere și autorul lasă ca fuiorul lor de taină să învăluie propria sa poveste. Vinul are un cuvânt de spus, când alb diafan ca o rochie de mireasă, când negru vârtos ca sângele gâlgâind dintr-o rană deschisă. Totul se armonizează în jurul a ceea ce se petrece în cuptorul gospodinelor ce transmit taina bucatelor făcute după tipic. Rețeta nu vine direct, ci este mediată de poveste, iar povestea e introdusă șăgalnic de un dialog care prefațează călătoria. Prozaicul ricanant al unor personaje șugubețe și dialogul unor pierde vară transmit bucuria imediată a fratriei, a unui dolcefarnientism seducător. Ca o matrioșcă care ascunde în ea o alta mai mai mică și tot așa, cartea de bucate închide o carte de călătorie care închide o colecție de povești la gura cuptorului, în cerdacul răcoros sau pe baltă, oriunde unde pofta de vorbă și cea de bucate se întâlnesc.

Prietenii povestitorului nu sunt niște răgușiți, ci mâncăi, cu un fel de hămesire pantagruelică de bun augur, gurmanzi, poftitori de udeală, amintind de antrenul chefurilor haiducești, de răsfățul culinar al petrecerilor domnești sau de marile praznice slujite cum se cuvine. Spiritul fiestei balcanice animă aceste povestiri, o poftă de viață care strălucește, o dionisiacă lăsare în voie, o vitalitate debordantă, o solaritate a firii. Eroii povestiți sunt oameni simpli, care se deschid sufletește cu bucurie și omenesc după vechi legi ale ospeției.

Însă vedetele cărții sunt chiar rețetele pe care autorul le-a adunat ca pe niște plante rare, crescute în cine știe ce margine de lume. În rețetă rezistă numele învechit, timbrul sunetelor străine lipovenești, turcești sau săsești prelungesc alintul bucatelor în alintul vorbelor. Fie că îl face Baba Vadra sau altă femeie iscusită totul ține de un ceremonial care transformă o simplă cuhnie într-un laborator de alchimist. Șaran de Ibrail, șuetul lui Sinan, ulucar în iorgan de bulgur, husaciok boieresc ca la Voinești, caracalină în silî, amestecătură de iarmá, căciugă coleșită, glogan la kotel, smuț vizieresc, supă șci, somnul de la saon, malasolcă, scordolea, cuvintele în sine te poartă către un Levant înmiresmat, departe, înspre un Orient imaginar. Poezia lor este acompaniată de fotografiile uluitoare ale lui Valeriu Leonov și de versuri pe care autorul le împrumută de la un număr impresionant de poeți: Mihai Eminescu, Lucian Blaga, Grigore Alexandrescu, Ana Blandiana, George Coşbuc, Vasile Alecsandri, Nicolae Labiş, Nichita Stănescu, Ştefan Augustin Doinaş, Ioan Es. Pop, Adrian Pârvu, Marin Sorescu, Ion Minulescu, Alexandru Macedonski, George Topârceanu, Ion Pillat, Eusebiu Camilar, Aurel Rău, Emil Botta, Traian Coșovei, Eugen Jebeleanu, Virgil Teodorescu, Vasile Voiculescu, Radu Boureanu, Dimitrie Bolintineanu, Ovidiu Genaru, Dimitrie Rachici, Valeriu Mircea Popa, Octavian Goga, Zaharia Stancu, George Baronzi și din volumul „Folclor din județul Brăila”, (Balada sau cântecul bătrânesc), semnat Ghizela Sulițeanu. Poeziile vorbesc despre lumea Deltei, despre sălcii despletite, despre pescari bătrâni și uscați, despre bărcile lor zvelte, despre amurguri letargice, despre locuri încântate și descântate, despre adânci depărtări, despre incomensurabile tristeți. Purtat de propria înclinație către contemplație pe care pescrul o are în sânge sau sedus de morganaticele înfățișări ale vipiei, Teodor Hossu-Longin desconspiră prozatorul tentat de o scriitură artistă, care știe să prindă peisajul într-o état d’âme: „Încă e vipie, pământul aruncând înapoi fierbințeala cu care a fost prins în îmbrățișarea zilei. Ne înconjoară o liniște materială, pe care o poți ține în palmă, iar aerul greu de căldură are consistența fumului.” Cartea are la rândul ei numeroase arome, polifonia ei ține tot de rețete vechi, fiecare ingredient de la poezie la imagine, de la portret la istoria orală construiește farmecul acestui volum inedit, pe care cititorul îl începe și visul îl duce mai departe.

 

Angelo Mitchievici

 

 

Cartea-album-unicat

 

Teodor Hossu-Longin continuă să-și surprindă cititorii fideli sau aleatori. La 20 de ani de la publicarea primului său volum (Crima și alte povestiri – proză scurtă, premiul de debut al USR) se reactivează și iese pe piața literară cu două titluri bine vândute: Mortua Est (roman, 2017) și 13 cu noroc (proză scurtă, 2018).

Acum, la început de an 2020, Teo ne propune o carte-album pritocită îndelung, împreună cu Valentin Leonov (foto), Cornel Ghiulea (grafică), Andrei Ruse și Dan Iancu (Editura Hiperliteratura). Tiltul cărții-album-unicat este, oarecum, înșelător: 10 povești și rețete pierdute prin Deltă. Și am zis înșelător pentru că, în textul literar al volumului, cititorul va redescoperi cu bucurie ceea ce nu se poate niciodată pierde: farmecul (aproape) inefabil al celor două delte românești – Delta Dunării și Delta Neajlovului (sau Delta de la Comana), cu flora și fauna lor, cu oamenii și istoriile locului, cu arhitectura rurală specifică și, deloc în ultimul rând, cu aroma și gustul unor rețete culinare fabuloase.

Teo Hossu-Longin scrie cu sufletul unui pescar, cu inima unui iubitor de viață, cu… stomacul unui gurmand. Te invită la taclale, la taifas, la flecăreală, la pălăvrăgeală, adică la o lectură familiară, intimă, despre lucruri sau personaje aparent mărunte. Baba Vadra, nea Blându, sora Mara, unchiul Dorofei… Șaran de Ibrail, husaciok boieresc, căciugă coleșită, gligan la kotel…

Oameni și rețete din Deltă. Adică din raiul pământesc unde, încălcând cu bună și minunată știință toate regulile ”civilizației” trebuie să bei ca un lipovean, să mănânci ca un spart și să fumezi ca un turc! Iar dacă nici asta nu este Literatură, spune-mi tu, citiorule, ce este?!?

 

Adrian Pârvu

 

Are balta... povești

 

Așa cum pentru o ciorbă pescărească bună se folosesc mai multe specii de pește și gras, și slab, tot așa Teodor Hossu-Longin pune-n cea mai nouă carte a sa zece „povești și rețete pierdute prin Deltă”. Pescar învederat și neistovit drumeț, autorul nu se oprește doar la Delta Dunării, ci vizitează și Balta Comanei, ispitindu-ne cu mâncăruri cu nume ciudate și ațâțătoare, culese și de prin bălți, și din partea continentală a Tulcei. Sigur că, după specific, peștele e vedeta incontestabilă, însă scriitorul mai scapă o gâscă, un mistreț, rezervându-și poate dreptul de a trata (și găti) cum se cuvine, în alte cărți asemenea, zburătoarele și dihăniile terestre, căci, vorba aia, are balta… povești. Valoarea documentară și literară a volumului este potențată de poveștile adevărate ale locurilor, care pivotează grațios între vechi și nou, păstrând aura perenă a deltei, Teodor Hossu-Longin furișând – prin iscusite jocuri scenice – formulele culinare printre pățanii, personaje și ficțiune de bună calitate. Împănată cu fotografii și versuri alese pe sprânceană, cartea exală miresme uitate sau poate chiar neștiute, prozatorul știind cum să stârnească și pofta de deltă, și pofta de mâncare. Ce mai tura-vura: un deliciu de carte!

 

 

Petru Țincoca

Povestirile lui Teodor Hossu-Longin sunt un amestec echilibrat de ficțiune, istorie, crâmpeie de viață, personaje de neuitat, realizat întocmai ca într-o rețetă fără cusur. Am redescoperit cu mare bucurie un spațiu pe care credeam că îl cunosc la perfecție, dar care mi s-a dezvăluit acum într-o altă lumină. Delta din povestirile prietenului meu înseamnă mult mai mult decât pescuit, păsări și natură sălbatică. E o împletire de gânduri, trăiri, momente, stop-cadre pe care le porți în inimă toată viața. Imaginile superbe și versurile unor mari poeți completează firesc un proiect, cred eu, inedit.

 

Despre rețetele cu nume unice pe care le veți afla din aceste pagini – ați auzit cumva de Șaran de Ibrail, Gligan la kotel, Căciugă în cuib sau Husacioc boieresc? – nu vă spun nimic, ca să nu vă răpesc plăcerea de a le descoperi singuri. Și dacă, purtați în gând de valurile molcome ale Dunării, vă răpiți puțin din timpul vostru pentru a le da viață și a vă bucura de ele împreună cu prietenii sau familia, vă felicit și vă urez de pe acum Poftă bună

 

„Veți afla din aceste pagini  rețete cu nume unice – ați auzit cumva de 'Șaran de Ibrail', 'Gligan la kotel', 'Căciugă în cuib' sau 'Husacioc boieresc'? – și dacă, purtați în gând de valurile molcome ale Dunării, vă răpiți puțin din timpul vostru pentru a le da viață și a vă bucura de ele împreună cu prietenii sau familia, vă felicit și vă urez de pe acum Poftă bună!” 

 

Chef Cătălin Scărlătescu

 

Nu puțini sunt scriitorii fascinați de Delta Dunării. Tărâm miraculos, spațiu născut din apă, pamânt și povești, a fost de fiecare dată sursă de inspirație a unor pagini memorabile, captivându-și total cititorii.

Acum e rândul lui Teodor Hossu-Longin să îi descopere misteriosul ei farmec. Și o face dintr-o perspectivă cu totul inedită: cea culinară! Sunt convins că, indubitabil, tuturor celor care vor lectura această originală carte o să le lase gura apă! Ca și mie, de altfel...

 

 

Facebook: asociatiaarevis

Facebook: Cucarteaprinliceu

Site oficial: www.cucarteaprinliceu.ro

 

Cultivă-ți imaginația!  

www.ibooksquare.ro

14 vizualizari

Comentarii

Campurile marcate cu * sunt obligatorii

Alte stiri recente

2 vizualizari
26 oct. 2021 00:09

Serile ibooksquare – ”Cuvinte și Cafea” - 38

Facebook page - Live

www.ibooksquare.ro

Youtube channel - Live

   Pagina Facebook a Evenimentului

 

 

 

22 vizualizari
05 oct. 2021 21:45

Serile ibooksquare – ”Cuvinte și Cafea” - 37

Facebook page - Live

www.ibooksquare.ro

Youtube channel - Live

   Pagina Facebook a Evenimentului