Cătălina Mitrache - scriitor
Cultură (Categoria articolului)
ww.facebook.com/ibooksquare/live/
Cătălina Mitrache
Scriitor
Am 34 de ani, sunt o fire visătoare și optimista și rar mă influențează într-un mod negativ lucrurile exterioare, care nu au un impact direct asupra mea (ca pandemia, de exemplu).
Aleg să văd partea plina a paharului și să mă gândesc de fiecare dată că orice apare în viața mea, care m-ar dezechilibra pe moment, va trece la un moment dat.
Îmi plac comediile, filmele romantice, muzica, jocul de darts și cel mai mult, săriturile cu schiurile (să le privesc, nu să le practic). Nu mă pricep să spun bancuri, prefer marea în locul muntelui, pisicile în locul câinilor și vara în locul iernii.
Îmi plac foarte mult cărțile lui Neale Donald Walsch și cred că sunt mai mult decât simple cârti. Îmi place, de asemenea și seria After a Annei Todd.
În prezent sunt Coordonator resurse umane și îmi place la nebunie ceea ce fac. Nu știu dacă aș putea renunța la job-ul meu pentru a mă dedica exclusiv scrisului.
Cred că pasiunea de a scrie a fost mereu acolo pentru că, atunci când eram la scoală, făceam niște compuneri foarte frumoase (imaginația mea bogata mă ajută maxim) și, ulterior, am început să scriu poezii, dar nu le-am arătat nimănui, doar familiei mele. Erau poezii de câteva strofe și cred că au fost vreo 10 în total, dar nu m-a mai atras după ceva timp tipul acesta de scriere, încercând să scriu o carte când aveam în jur de 12 ani. M-am pus la masă, am deschis un caiet și am început cu o propoziție, dar m-am blocat, neștiind ce nume să dau orașului în care urma să se întâmple acțiunea. Trebuia să fie un oraș la malul mării și pe atunci nu prea știam ce nume să pun fără să mă uit pe un atlas, așa că am lăsat-o baltă.
După acea, pana în vara lui 2020, nici nu m-am mai gândit la așa ceva. În iulie 2020, după ce mi-am terminat programul de lucru, am pornit televizorul și mă uitam la o comedie despre o profesoara de scoală primara care și-a dat demisia pentru a-și urma visul de a deveni scriitoare. În acel moment, am auzit tare și clar o voce care mi-a spus: “ia laptopul și scrie și tu”. Și chiar asta am făcut, fără să mă mai gândesc la altceva. Mi-am pus laptopul în brațe și m-am gândit: “ok…dar ce aș putea să scriu?”. Aceeași voce mi-a spus, la fel de tare și clar: “ce cunoști cel mai bine? Copilăria ta”.
Poate suna ciudat, însă așa m-am apucat eu de scris și cred cu tărie că oricine ar trebui să își asculte sufletul care ne vorbește nu prin vocea rațiunii ci prin vocea intuiției. Știți? Acel prim gând care vine parcă de nicăieri și te străfulgeră, acela este glasul sufletului care vrea să îl ajuti să se exprime. Așa cum spunea și Neale Donald Walsch: “Ascultă-ți simțurile, dă-le importantă, nu respinge gândurile care ți se par întâmplătoare. Cerul ne vorbește în fraze scurte, nu în discursuri”.
De când vocea mi-a spus să scriu despre copilăria mea, efectiv degetele mele au început să tasteze, știind exact ce vor să scrie. Totul era deja scris, undeva, pe CD-ul vieții mele. Eu a trebuit doar să mă conectez cu sufletul meu pentru a accesa acele “amintiri viitoare”.
De acolo până la finalizarea cârtii, gândul meu a fost că aceasta carte va fi tipărită, lansata și îmi va aduce bucuria și mândria pe care o simt acum. Am știu asta de la primul cuvânt scris. Nu aveam niciun dubiu că va fi publicată și nici nu m-am lăsat până nu am văzut-o publicată.
Comentarii
- 29.03.2022 09:28 Catalina, sunt absolut convinsa ca ceea ce ai scris este in perfecta armonie cu sufletul tau frumos, cu firea ta deschisa si mereu orientata spre a fi de folos celor cu care interactionezi! Mult succes si abia astept sa ma conectez cu gandurile tale, citind cartea ta! Mada
