Elena Crimson - Muzician
Cultură (Categoria articolului)
www.facebook.com/ibooksquare/live/
Elena Crimson
muzician
Sunt Elena, am 27 de ani și prietenii îmi zic “Crimson”. Am terminat Politehnica București, dar, de când mă știu, muzica a fost pasiunea mea. Mama îmi povestea că, bebeluș fiind, întotdeauna amuțeam când auzeam sunete și muzică. Am crescut înconjurată de muzică și povești, atât sub pretextul unor distracții/voie bună, cât și prin prisma slujbelor bisericești la care participam, tata fiind preot. Cu siguranță de la el am moștenit acest talent. O să râdeți poate, însă și acum îndrăgesc caseta cu Aurel Tămaș și fredonez cu emoție versurile pieselor lui, cântate în excursiile cu familia.
Am fost încurajată încă din grădiniță să “ies în față” cu această pasiune, însă eram foarte emotivă și mult timp am evitat să cânt în public. În clasa a 6-a, acest lucru s-a schimbat. În timp ce studiam la un colegiu din Pitești, am aflat de o preselecție pentru vocaliști și astfel am ajuns parte a grupului folk P620, coordonat de cantautorul Tiberiu Hărăguș; el m-a urcat pe primele scene mari și m-a învățat și chitară, schimbându-mi viața. De atunci am tot cântat. Drumul m-a purtat la Sibiu pentru câțiva ani, unde am făcut parte dintr-o trupă de symphonic black metal și unde am început, în paralel, să cânt și pe cont propriu. Cumva a fost natural ca printre folk, rock și metal să încep să abordez solo și alte genuri muzicale și am găsit curajul de a și participa la câteva concursuri în zone minunate ale țării: Sibiu, Baia Mare, Târgu Jiu, Fălticeni etc, obținând premii ca solist vocal.
În clasa a XI-a, m-am mutat la București și am descoperit “Noaptea Chitarelor”, seri studențești unde veneau studenți de peste tot, cu chitare, fluiere, tamburine, uneori chiar vioare sau saxofon, în fiecare joi, la mezaninul căminului A Leu. A devenit un eveniment tare drag sufletului meu, fiind cea mai mică de acolo și simțindu-mă protejată și apreciată de “seniori”. Ulterior, în studenție, m-am ocupat și de partea de organizare pentru câțiva ani. Aici mi s-a întărit convingerea că ceea ce contează cel mai mult nu este genul pe care îl abordezi, ci emoția pe care o transmiți celor care te ascultă. Am cunoscut în acea perioadă a studenției oameni tare faini, cu care am cântat în Deltă, în Vamă, în munți, în baruri de care nici nu auzisem; și, cum viața are umor, nu credeam vreodată că dintre atâtea locuri minunate în care am cântat, cel mai mult o să-mi lipsească palierul și atmosfera căminului.
Pentru mine muzica este balsam pentru suflet. Realitatea este că, printre cifre, linii de cod, KPI-uri și proceduri, am nevoie de un lucru cald, uman, sensibil, prin care să mă exprim. Nu cânt regulat în public, nu fac show care să rupă audiențele, nu cânt dacă nu simt să fac asta și nici nu pretind a fi muzician sau artist, să știți. Sunt o fată căreia îi place să cânte și, cum spune Ducu Bertzi, “cânt fără să-mi pese că e cineva să m-asculte”. Ce știu e că atunci când mi-e bine, sărbătoresc prin muzică, iar când mi-e rău, tot muzica mi-e cel mai bun pansament. Iar dacă atunci când cânt le place și altora, eu mă declar fericită.
De peste 8 ani cânt alături de un profesionist OM la chitară, Dan Găină, astfel că îmi doresc să ne regăsim și pe viu atunci când vom mai cânta. În principiu, cânt cover-uri pop-rock, folk, însă am și câteva piese proprii.
Canalul meu de YouTube aici: https://youtube.com/
Cultivă-ți imaginația!
21.06.2021 22:19
458 vizualizari
Comentarii