Simona Antonescu - Scriitor
Cultură (Categoria articolului)
www.facebook.com/ibooksquare/live/
Simona Antonescu
Scriitor
Am scris primul roman la 44 de ani. Nu mai scrisesem nimic înainte. Am debutat târziu şi viaţa mea s-a schimbat total de atunci. Între timp mi-au apărut romanele: Fotograful Curţii Regale (Cartea Românească 2015) – Premiul Concursului de Debut al Editurii Cartea Românească, Premiul Uniunii Scriitorilor pentru Carte de Debut, finalist la Festival du Premier Roman de Chambéry, reeditat în colecția Top10+ a Editurii Polirom; Darul lui Serafim (Cartea Românească 2016), reeditat în colecția Top10+ de la Polirom; Hanul lui Manuc (Polirom 2017), finalist la Premiile de proză ale Ziarului de Iași, reeditat în colecția Top10+ Polirom; Ultima cruciadă (Polirom 2019) – Premiul Cartea Anului 2019, acordat de Uniunea Scriitorilor din România filiala Brașov și nominalizat la Premiile Uniunii Scriitorilor, finalist la Premiile de proză ale Ziarului de Iași. Recent mi-a apărut un nou roman, tot la Editura Polirom: În umbra ei.
Am făcut parte din două proiecte care mi-au adus multă bucurie: în colecția ”Scriitori de poveste”, apărută la Editura Muzeelor Literare Iași, m-am ocupat de biografia romanțată a Otiliei Cazimir (Povestea Otiliei Cazimir), iar în colecția Biografii romanțate a Editurii Polirom am publicat Maria Tănase. O fântână pe un drum secetos (2019).
În paralel cu toate acestea scriu o serie de cărți pentru copii – o provocare venită din partea Editurii Nemi, un proiect foarte drag. Seria se numește Istoria povestită copiilor și a ajuns la al nouălea volum, din zece câte sunt anunțate.
M-am apucat de scris la opt ani şi mi-am dorit dintotdeauna să fiu scriitoare. Tot dintotdeauna am ştiut că asta nu este o meserie şi că am nevoie de una. Am parcat aşadar ideea pentru vremurile îndepărtate, pe atunci, ale pensiei, şi am devenit inginer chimist. Am profesat numai vreo doi ani, după care am călătorit prin tot felul de alte meserii: profesoară suplinitoare de română, agent de vânzări, secretară, asistent manager şi multe altele. Relativ recent, adică acum vreo șapte ani, am revenit la visul din copilărie şi am decis să fac în sfârşit ceea ce îmi doresc şi să-mi scriu cărţile.
Am un job de zi cu normă întreagă la o companie multinațională, care îmi ocupă toată săptămâna şi atunci dedic weekend-urile şi concediile scrisului. Este cel mai frumos mod de a-mi petrece timpul liber şi cea mai mare bucurie. Fac parte dintre aceia pentru care perioada pandemiei a însemnat o mare ruptură de ritualurile zilnice. Făceam o navetă obositoare și-mi petreceam ziua alături de zeci de colegi, iar dintr-odată m-am trezit singură, la biroul de acasă. La avantaje aș trece câștigul a mai mult de două ore pe zi, iar la dezavantaje lipsa oamenilor din jurul meu, care m-a afectat foarte mult.
Și câteva dezvăluiri din partea neoficială a prezentării: îmi plac mult cuvintele care conțin litera ă și arhaismele: pălitură, cătrănit, făgăduială, făurar, răpus, zălog, prăpăd, chezăşie. Îmi place îngheţata de fistic învelită în ciocolată şi prefer dimineţile. Îmi place să „ghicesc” sfârşitul filmelor cât mai aproape de începutul lor şi îmi plac începuturile de roman. Aş citi începuturi de roman oricând. Atunci când cumpăr cărţi, citesc prima pagină pe loc, de la fiecare în parte, pe nerăsuflate. Iar când sunt în librărie am nevoie de un mare efort de voinţă ca să mă opresc din a deschide la rând cărţile, doar ca să citesc prima pagină.
Cultivă-ți imaginația!
Comentarii