Marian Gogan - Muzician

www.facebook.com/ibooksquare/live/

Marian Gogan

Muzician

 ... un simplu călător prin viață, în căutarea și împărtășirea fericirii.

Nu mi-am propus niciodată să-mi aștern în scris gândurile, sentimentele, trăirile de orice fel, cu atât mai mult aspectele personale din viața mea de până acum. Însă tot această viață mi-a îngăduit întâlnirea cu oameni care mi-au dat imboldul necesar de a trece peste anumite concepții proprii și de a...scrie.

Am văzut lumina zilei pe 22 iulie 1989, fiind născut din dorința părinților mei, Maria și Spiridon, doi oameni modești, alături de care, împreună, formăm o familie ce a pus întotdeauna pe primul loc respectul față de oameni, de tradiție și nu în ultimul rând credința în Dumnezeu. 

„Nu știu alții cum sunt...”, dar eu când mă gândesc la copilăria mea, mă năpădește un sentiment de melancolie. Parcă mă și văd, undeva pe la cinci anișori...o sfârlează de copil, cu părul ușor blond, energic și dornic de a experimenta zi de zi viața și curiozitățile ei. Cred că fiecare dintre voi vă regăsiți în acest peisaj.

Această copilărie, în marea majoritate a ei, mi-am petrecut-o la țară, în comuna Berchișești, județul Suceava, un loc cu oameni mândri, harnici și credincioși.  Aici am întâlnit cântecul...cântecul de leagăn al mamei, cântecul bunicii când frământa pentru cozonaci în prag de sărbători, cântecul păsărilor din livada cu meri în plină vară, cântecul radioului. Cântecul s-a lipit de mine și a devenit parte din viața mea încă de pe atunci. Țin minte anii de la grădiniță în care eu ocupam un loc principal de fiecare dată în ”mini spectacolele” organizate cu prilejul diferitelor ocazii. Deși sunt născut și crescut la oraș, copilăria la țară mi-a oferit ocazia de a lua contact cu graiul autentic, muzica populară pe care o auzeam difuzându-se la radio, dar și cu tradiția locală. Pot spune că perioada celor ”7 ani de acasă” mi-a fost debutul într-ale cântecului popular, când pășeam cu emoție de fiecare dată pe prima mea scenă...pragul bunicilor din partea mamei.

Deseori sunt întrebat ce înseamnă cântecul, muzica pentru mine. Oare ce ar putea să însemne? Ce înseamnă pentru voi, cei care citiți aceste rânduri? Îmi place să spun doar atât: Cântecul mi-e rugăciune/Dar și felul meu de-a spune/Mulțumesc lui Dumnezeu/Pentru ceea ce sunt eu!  Cântecul a devenit parte din sufletul meu și m-a însoțit pretutindeni, oriunde viața mi-a purtat pașii.

Timpul a trecut și pentru mine. Vara copilăriei mele de odinioară, căldura soarelui ale cărui raze străbăteau frunzișul copacilor din livada bunicii proiectând pe întinderea verde de iarbă jocuri de lumină, mireasma fânului ”copt” sub aceleași raze ale soarelui, cântecul greierilor în toiul nopții înstelate, toate au rămas în urma mea. Dar aveau să rămână în continuare încrestate cu litere de aur în mintea și sufletul meu, lăsând locul celei mai importante zile de toamnă din toată existența mea...ziua în care m-am desprins de locurile mele natale pentru a mă duce și a-mi urma visul.

Acel vis era de a studia muzica la modul cel mai serios. Mă și văd cu un rucsac mare în spate, întocmai ca un expeditor ce pleacă în lunga sa călătorie, coborând din trenul accelerat tocmai în Cluj. Aici, fără să fi absolvit liceul de muzică, am fost admis în cadrul Academiei Naționale de Muzică „Gheorghe Dima”. Emoțiile primelor cursuri au fost destul de mari. Prin mintea mea străbăteau gânduri de tot felul, gânduri ce-mi șopteau ”ce ți-a trebuit Academie de Muzică, când colegii tăi actuali au o bază teoretică și practică a unui liceu de specialitate...”. Nu mi-a fost ușor. Cunoștințele mele teoretice pe care le-am dobândit până la acel moment, mi-au fost insuflate din școala generală, de profesorul meu de muzică, iar mai apoi de profesorul de pian de la Școala de Arte „Ion Irimescu” din Suceava. Partea practică a muzicii mi-a fost hărăzită de Bunul Dumnezeu...lui îi datorez totul. Cu aceste minime cunoștințe, dar și cu cele pe care le-am ”recuperat” pe parcursul primului an de facultate, am reușit să ajung la nivelul colegilor mei.

Să înmulțești talantul care îți este dat...asta spune și una dintre pildele lăsate de Mântuitorul Iisus Hristos. Anii de facultate nu mi-au fost ușori. Zilele lungi de cursuri, actul în sine al procesului de învățare, greutatea sesiunii de examene, toate au început să fie compensate de frumusețea momentelor petrecute în cadrul repetițiilor cu Ansamblul de Muzică Tradițională Românească „Icoane”, un ansamblu tradițional format din studenții eminenți ai modulului de folclor, al cărui amfitrion  era interpretul de muzică populară Ioan Bocșa. Aici mi-am format prietenii care persistă și în ziua de azi, dar aici a început și formarea mea ca artist. În facultate am început să particip la primele mele festivaluri concurs de folclor, fiind încurajat în acest scop de familie  și de domnul profesor.

Festivalurile-concurs de folclor au reprezentat o etapă extrem de importantă pentru viitoarea mea carieră artistică. Aici aveam să cunosc oameni de specialitate din domeniul folclorului, a căror menire era aceea de a alege dintr-un număr mare de concurenți, pe cei care cântau cel mai bine în preselecții și care mai apoi aveau să se prezinte în etapa concursului în condiții de spectacol...scenă, orchestră, lumini, televiziune, o sală plină de spectatori. Perseverența, talentul moștenit din copilărie, dorința de a deveni din ce în ce mai bun,  dragostea pentru folclor, au fost elementele necesare care, de fiecare dată, m-au ajutat să câștig premii și trofee importante.

Datorită concursurilor de folclor la care am participat, am acumulat în destulă experiență de scenă care, câțiva ani mai târziu, alături de premiile câștigate, aveau să-mi asigure intrarea mea în cadrul Ansamblului Artistic Profesionist „Ciprian Porumbescu” din Suceava unde sunt și astăzi angajat ca solist vocal.

Aceeași dragoste pentru folclorul bucovinean, pentru cântec, pentru locurile natale, m-a îndemnat să mă întorc acasă, în Bucovina mea dragă. Aici mi-am pus bazele carierei mele artistice din punct de vedere profesional. Cu ”trăistuța” încărcată de experiența în domeniul artistic, cu o tehnică vocală șlefuită în cadrul Academiei Naționale de Muzică „Gheorghe Dima” sub atenta îndrumare a domnului profesor Ioan Bocșa, cu trofeele obținute la concursurile de folclor, am reușit, după cum vă spuneam, să mă angajez în cadrul unui ansamblu profesionist.

”Ai grijă ce-ți dorești de la viață, pentru că ți se poate îndeplini”. Mă cuprinde o bucurie, iar pe chip îmi răsare un zâmbet chiar în timp ce scriu aceste rânduri. De ce spun asta? Pentru că exact în ziua în care mi-am susținut interviul și probele practice necesare angajării în cadrul ansamblului, am conștientizat că expresia de mai sus avea să se adeverească și în cazul meu. Copil fiind, eram întrebat deseori, ori la grădiniță, ori la școala, așa cum sunteți sau ați fost întrebați și voi - ce vrei să te faci când o să fii mare? Răspunsul meu era simplu și fără nicio reținere – vreau să cânt. Și uite că soarta mi-a surâs, am ajuns să fiu solist în cadrul acestui prestigios ansamblu și să fac exact ceea ce mi-am propus încă din perioada copilăriei.

Să știți că este lucru mare să faci în viață exact ceea ce-ți place, să te duci cu bucurie la serviciu, să trăiești satisfacția zilnică a faptului că ai ajuns unde ți-ai dorit. De aici, lucrurile au continuat cu aceeași ascensiune. Am început să mă îngrijesc de primele mele cântece, să caut versuri prin culegeri, să caut cântece vechi și neștiute de nimeni, să colaborez cu diverși dirijori și orchestratori din întreaga țară (Constantin Arvinte, George Sîrbu, Viorel Leancă, Răzvan Mitoceanu, Ștefan Cigu, Ovidiu Barteș, Gheorghe Cîlțea, etc.), cu diverși oameni de televiziune (Elise Stan, Ileana Vieru, Maria Tănase Marin, Iuliana Tudor, etc.) dar și să particip din ce în ce mai des în cadrul unor emisiuni televizate de folclor, în cadrul unor spectacole sau turnee. Aria mea profesională interfera deja cu cea a artiștilor consacrați. Astfel, din anul 2017 am fost cooptat în cadrul Uniunii Artiștilor Interpreți de Folclor Muzical din România (U.A.I.F.M.R) de către bine-cunoscutul interpret de muzică populară Ionuț Fulea, cel care, încă din perioada concursurilor, mi-a urmărit îndeaproape ascensiunea artistică, stilul muzical, dar și caracterul meu ca om și artist.

Ar mai fi multe de spus, însă m-am rezumat doar la o parte din viața mea...cea care mi-a adus cele mai multe bucurii, experiențe, diverse trăiri și emoții, una pentru care am luptat și m-am rugat Bunului Dumnezeu să mi-o ofere.

Închei acest interviu cu un sfat: într-o lume fără valori, alegeți să aveți valoare. Păstrați în sufletul și mintea voastră, oriunde veți fi în această lume, locurile unde v-ați născut, momentele frumoase ale copilăriei voastre, oamenii care v-au crescut și v-au format ca oameni, tradițiile, obiceiurile și nu în ultimul rând credința în Dumnezeu.

Și nu uitați...ce-ți dorești de la viață, ți se poate îndeplini. Luptați pentru visele voastre, ”călcați” cu zâmbete și speranță orice greutate a vieții, orice impas, pentru că și ele au rolul lor...acela de a vă forma și de a vă împlini ca oameni.

Semnează cu sufletul...„un simplu călător prin viață, în căutarea și împărtășirea fericirii”.

Youtube channel: Marian Gogan

Facebook: Marian Gogan

Cultivă-ți imaginația!

www.ibooksquare.ro