Sarah DeJar - scriitor

Sarah DeJar

Scriitor

S-a născut la 07 martie 1975 la Galați. Este masterandă a Universității București, Facultatea de Litere, secția Biblio-teconomie și licențiată a Facultății de Psihologie.

Participă la diferite simpozioane municipale, naționale și internaționale cu diferite lucrări.

Este președinte al Cercului Cultul Eroilor Viilor din anul 2014 și membră a Asociației Naționale Cultul Eroilor „Regina Maria” (2017). Editează revista „Eroica Viilor”- revistă de cultură și educație patriotică cu apariție semes-trială din anul 2016. Înființează Cenaclul Literar Mihai Bârdici în Colegiul Economic ”Viilor”, în anul 2015.

Debut literar – în anul 1994 în ziarul gălățean „Viaţa Libe-ră”, un poem.

Publică poezii în revista Cervantes - revista internaţională de cultură ( nr. 10/2013), revista Axis Libri – Galați (iulie 2014), revista Detectiv literar - București și revista Amurg Sentimental– București( permanent), revista Luceafărul - Timișoara, Revista ”Bucureștiul Eroic”.

Participă la emisiuni culturale radio: Radio Enigma - Moza-ic, Radio Antena Satelor – emisiunea ”Fecior la oaste”, Radio România Actualități ”Ora armatei” și la Cenacluri literare din București – Cenaclul de urgență, Cenaclul Amurg sentimental, Tribuna scriitorilor fără prejudecăți, Poeții cetății, Maratonul de poezie - Câmpina ( 2016), Buș-teni (2017), „Caruselul poeziilor” Ploiești „Scriitorul ro-mân”, Cenaclul Transfrontalier de Literatură și Ar-tă ,,Constelații Dunărene" Giurgiu, ”Arena literară”.

Publică volumele de poezii:

„Timpul iubirii” la Editura Inspirescu, Satu Mare, 2015;

„Nu-i târziu” – editura Amurg sentimental, 2016;

„Memoria visului” - Editura Amurg sentimental, 2017;

„Peste suflet fântâni” editura Amurg sentimental, 2017

”Veșnicii” - editura Amurg sentimental, 2019

Lansează volumele de poezii în cadrul Târgului de carte Gaudeamus ( „Nu-i târziu” în anul 2016 și „Memoria visu-lui” si „Peste suflet fântâni” în anul 2017). În cadrul Târgu-lui de carte Polemos lansează volumul de poezii „Peste suflet fântâni” -2017. În martie 2019 lansează volumul ”Veșnicii” la Centrul de Cultură și Tradiție Românească din Torino, Italia.

Recenzie.

Sarah DeJar a adunat în poeziile din volumul „Veşnicii” gânduri şi im-agini care ancorează cititorul într-un timp şi un spaţiu al veşniciei. Într-un ton uşor nostal-gic, cuvintele creează o stare de spirit specială, ele curg lin ca nisipul unei clepsidre, dând naştere unor poezii sim-ple şi complexe, în acelaşi timp.

Răsfoind cartea, observi cum poeta se destăinuie, îşi scoate sufletul la vedere, se frământă de frica singurătăţii, trece de la dor şi disperare spre lumină şi speranţă. Fiecare poem dez-văluie adevărul despre perfecţiunea naturii şi imper-fecţiunea fiinţei umane, care rătăceşte prin timpi, spaţii şi istorii în căutarea sinelui pierdut: „Am învăţat într-o dimineaţă,/lipită de iarbă, să merg prin mine”(Suflet de melc). Abia târziu, noaptea, poeta găseşte o oază de linişte interioară şi, printr-o intro-specţie profundă, conştientizează (ca o iluminare) că vindecarea vine doar din veşnicia cuvintelor, ca „leacuri crescute/ în mijlocul sufletului”(Venim de un-deva). Sarah DeJar surprinde în versurile sale minunile acestei lumi, ea priveşte, în stil panoramic, cerul cu nori, cu soare şi ploi, cu stele şi păsări: „Carul mare stă să ne cadă-n gânduri”, „număr stele ce-mi cad/pe rând în suflet” - (Cer cu stele), „La miezul nopţii ste-le/vor face loc inimii să tresară” – (Nopţi de Sânziene) sau „zborul păsării” care „aşteaptă trecerea timpului” (Departe)”; ea călătoreşte, apoi, din înalt spre adânc, peste munţi, izvoare şi câmpuri, în fântâni şi se opreşte doar la o răscruce a anotimpurilor: „Sunt gata să respir/precum izvoarele/bucata aceasta de pământ/rămasă în mine,/șiroind la nesfârșit,/sângele” (Respirație), căutând „izvorul/rătăcind pe cărări neşti-ute” (Adânc), sau „fântânile mele, iernile mele-n ferestre”(Loc şi destin).

Un laitmotiv al poemelor sale este timpul, un timp care trezeşte nostalgii şi pe care poeta îl măsoară „cu de-getu-n ţărână”(Zi lungă de vară), îl pietrifică şi-l transformă într-o clipă de perfecţiune: „E-aşa de lungă ziua/de când nu mai e acel azi,/oglinda ta, far se face,/punând semne /într-un zâmbet,/încremenind timpul” (Timp nesfârşit). Zi şi no-apte, sufletul însetat de iubire caută lumina, dar sufletul - propriul prizonier - e „prins în propria noastră cochilie” (Suflet de melc) şi, aşa, îngemănaţi, lumină şi suflet nu-şi doresc decât să respire „aceeaşi dimineaţă”.

Versurile acestei cărţi sunt adevărate bătăi de inimă, lumina se scurge în inimă, iar „Sâmburii pământului/vin în lumină/când se învârt norii,/în biciuirea sfântă,/care doare”(Vin păsări), deoarece „Nu am fost/niciodată stăpâni/peste inimă”(Păzindu-ne sufletul). Poeta nu scrie cu degetele, ci cu inima umezită-n lacrimă: „Vară cu miros de veşnicie,/somn prelung, cântec de ui-tare,/lume fără de zestre,/uită-mă într-un loc bătrân/să-mi cânte oasele spaima de drumuri/şi umbra să-mi fie bob de lacrimă/pe-o frunză-n câmp./Cerul, de la o vreme,/se clatină în mine”( Timp de dor).

Poeta Sarah DeJar nu urmează în volumul „Veşnicii” un stil impus de canoane, ci oferă versurilor o libertate a formei şi o muzicalitate specifică stilului său. Cu un dezvoltat gust al poeziei, autoarea a îmbinat cu-vintele şi a creat metafore gata să treacă prin suflet şi să se aşeze în eternitate.

Olimpia Ioniţă